Senzațiile - Plan de lecție

Procese cognitive senzoriale:

Senzaţiile

Definire:

Procese psihice cognitive elementare prin care se semnalizează, separat, sub forma imaginilor simple şi primare, însuşirile concrete, izolate ale obiectelor şi fenomenelor, în condiţiile acţiunilor directe a stimulilor asupra organelor de simt(analizatorilor).

Caracteristicile senzaţiilor

1.sunt sursa primară a cunoştinţelor, primul nivel de prelucrare, informare şi utilizare a informaţiilor depre însuşirile obiectelor şi fenomenelor din mediul extern şi intern.
2.reflectă doar însuşirile separate şi concrete ale obiectelor şi fenomenelor(culoare, miros, gust etc.)
3.apar în condiţiile acţiunii directe a stimulilor asupra analizatorilor.
4.conţinutul şi calităţile senzaţiei sunt în funcţie atât de însuşirile obiective ale stimulului, cât şi de stările interne ale subiectului.

Proprietăţile senzaţiilor

1.Intensitatea senzaţiilor-legată de intensitatea stimulilor care le provoacă
2.Calitatea senzaţiilor-legată de specificul stimulului, cât şi de caracteristicile structurale şi funcţionale ale analizatorului.
3.Durata senzaţiilor-se referă la persistenţa în timp a senzaţiilor de obicei corespunzătoare duratei de acţiune a stimulului.
4.Tonalitatea afectivă a senzaţiilor-rezonanţă afectivă, ecoul în funcţie de experienţa personală a subiectului.

Producerea senzaţiilor

Analizatorul este aparatul ce posedă o structura distinctă şi funcţii specializate în producerea senzaţiilor şi este alcătuit din:
- Receptor-organul specializat, format din celule nervoase, prin intermediul căruia se realizează captarea informaţiilor.
- Calea de conducere(calea aferentă)-segment intermediar, aferent, alcătuit din fibre nervoase prin intermediul cărora este transmis influxul nervos la creier.

-Zona centrală(zona de proiecţie corticală)-zona în care se face interpretarea informaţiilor nervoase de către creier şi transformarea lor în fapt psihic(senzaţie)
-Conexiunea inversă(calea eferentă)-este o cale de conducere eferentă ce realizează legătură inversă de la zona centrală către organ receptor.

Clasificarea senzaţiilor

Are la baza următoarele criterii:
1.analizatorul specializat pentru receptarea informaţiei(vizuale, auditive, gustative, olfactive, cutanate)
2.natura informaţiilor oferite (exteroceptive, proprio-ceptive, statice, interoceptive)

Tipuri de senzatii:

Senzaţiile vizuale-au receptorii situaţi la nivelul ochilor şi sunt produse de unde electromagnetice cuprinse între 360-800 microni;ţinând seama de culori, senzaţiile vizuale se caracterizează prin ton cromatic (diferenţierea culorilor), luminozitate (apropierea faţă de alb sau de negru), saturaţie.
Senzaţiile auditive-au receptorii situaţi la nivelul urechilor interne şi sunt produse de unde sonore cuprinse între 16-20.000 de vibraţii pe secundă;frecvenţa vibraţiilor determină înălţimea sunetului, iar forma undei determină timbrul sunetului.
Senzaţiile cutanate-având receptorii la nivelul pielii, sunt senzaţii tactile rezultate din contactul, din presiunea asupra obiectelor ai căror stimuli sunt suprafeţele sau forma obiectelor sau senzaţii termice rezultate din diferenţa de temperatura între corpul propriu şi obiectele exterioare cu care interacţionează.
Senzaţiile olfactive-au receptorii la nivelul mucoasei nazale şi sunt produse de stimuli de natură chimică, fiind denumite după mirosurile simţite; au rol în apărarea faţă de substanţe nocive şi sunt însoţite de stări afective potrivit naturii mirosului.
Senzaţiile gustative-sunt produse de papilele gustative de la nivelul limbii şi diferenţiază gusturile, calităţile chimice ale produselor care pătrund în cavitatea bucală; au rolul în apărarea faţă de substanţele nocive şi sunt însoţite de stări afective.
Senzaţiile kinestezice-au receptorii situaţi la nivelul muşchilor şi tendoanelor şi informează asupra efortului ce se depune în mişcare privind intensitatea, durata, sensul, reglând mişcările.
Senzaţiile de echilibru-având receptorii situaţi în urechea internă, au rol în menţinerea şi redresarea poziţiei verticale a corpului stand în picioare sau mergând.
Senzaţiile organice-sunt cele determinate de modificarea mediului intern ce semnalizează o anumită trebuinţă biologică:senzaţia de foame, de sete, de oboseală, de somn.

Senzaţiile de durere-sunt produse de tulburările funcţionale sau de existenţa unor leziuni ale ţesuturilor.

Și în final care este rolul senzațiilor?

De a informa asupra variaţiilor importante care se produc în mediul înconjurător şi de a asigura adaptarea organismului la acestea.
De a informa asupra variaţiilor importante care se produc în mediul înconjurător şi de a asigura adaptarea organismului la acestea.
Ne semnalizează dezechilibrele interne.
Orientează conduitele prezente ale individului; cu ajutorul senzaţiilor selectăm din mediul extern şi intern acele informaţii care sunt în acord cu necesităţile noastre prezente.
Evidenţiat de situaţiile de restricţionare sau perturbare a funcţionalităţii lor.


Metode:

Conversație activă cu prezentarea si întrebări constant pentru a verifica dacă elevii recepționează informația cu atenție. La finalul fiecăreia   părți  abundentă în informații vom ruga colectivul auditor să sintetizeze ce s-a discutat

Exerciții aplicative în cadrul grupurilor clasei, vom împărți clasa în 9 grupe, fiecare având câte un tip de senzații pe care îl vor prezenta celorlalti.

Acest procedeu ludic conține mai multe dintre obiective, el fiind menit să mențină atenția și implicarea elevilor (obiectiv 1) îi determina si să·si folosească imaginația lucrând în echipă (obiectiv 2) urmând ca la final să prezinte în fața clasei, procedeu ce îi va ajuta să preia initiative și să scape de emoții în situații în care nu sunt obișnuiți să se afle (obiectiv 3)

Ca obiective finale ale lecției enumerăm și:
4. recunoasterea tipurilor de senzatii
5. distingerea caracteristicilor acestora
6. definirea senzatiile cu propriile cuvinte

Educaţia nonformală reprezintă ansamblul acţiunilor neşcolare, structurate într-un cadru instituţionalizat, dar situat în afara şcolii (extraşcolar, paraşcolar, perişcolar), prin instituţii tradiţionale (familie, organizaţii, instituţii de artă şi cultură precum muzee, cluburi etc.), care au caracter opţional, pe bază de interese. IDF este o organizatie ce sustine educatia copiilor si promoveaza educatia nonformala, in cadrul acestei organizatii copilul invata jucandu-se alaturi de ceilalti colegi, desenand , antrenadu-si creativitatea. In esenta, educatia nonformala reprezinta visul fiecarui copil- invatam prin joaca.

Loredana Tîrțopan

Reflecții de grup:

Acest tip de educaţie conţine majoritatea influenţelor educative, care au loc în afara clasei, acestea sunt activităţi extradidactice sau prin activităţi opţionale sau facultative. Are un caracter mai puţin formal, dar cu acelaşi rezultat formativ. Acţiunile educative, care sunt plasate în cadrul acestui tip de educaţie, sunt flexibile, şi vin în întîmpinarea diferitor interese, particular pentru fiecare persoană.

Este de apreciat faptul ca s-a creat o astfel de organizatie si in India , unde traiul este atat de scazut incat abia pot trai de pe o zii pe alta . Aceasta forma de invatamant le poate oferii speranta pentru un viitor mai bun si o educatie atat de necesara.

După părerea mea educatia non·formala este cu adevarat vitala cresterii stimei de sine si a creativitatii. Este poate singura unde nu esti blamat pentru greselile tale ci fiecare mica eroare este o ocazia pentru a creste. Educatia non·formala este mai mult o cultură, este ocazia de a invăța altfel...iar acest altfel poate fi un  mod chiar mai eficient  uneori ca  unele tipuri de educatie formala. Cred că solutia ar fi sa  impletim ocazional educatia formala cu mici elemente de educatie non·formala. Pana la urma, inteligenta emotionala este singura ce poate fi in continua dezvoltare pe tot parcursul vietii, iar educatia non·formala simt ca exact asta îți dezvoltă
.
Este foarte important ca mersul la scoala si educatia sa constituie un lucru atractiv mai ales pentru copii mici deoarece acest lucru poate avea un efect pozitiv asupra perceptiei lor despre scoala.Educatia non formala este apreciata de cei mici deoarece combina jocul cu invatarea si astfel procesul insusirii unor informatii noi nu mai este dificil iar ei sunt totodata mult mai receptivi la ceea ce spune profesorul.

Acest tip de educatie, prin care copilul se joaca si invata in acelasi timp este foarte folositoare in prima parte a vietii. Imi este greu sa-mi dau seama cat de folositor mai este pe masura ce cresti acest tip de educatie, dar pentru copii este excelenta. Sunt laudabile totusi acest tip de organizatii caci creativitatea copilului este intens stimulata.

Avand in vedere ca majoritatea elevilor se plang de faptul ca activitatile scolare nu sunt atractive, originale, si ca din aceasta cauza ei nu se simt atrasi sa invete, consider ca aceasta idee ar avea un mare succes in tara noastra. pe langa faptul ca prin aceasta metoda copiii pot descoperi mult mai usor lucruri noi, ei vor putea si sa isi dezvolte imaginatia si nu vor fi limitati de un cadru rigid, lipsit de elemente noi si interesante.

Succesul educației din Finlanda

Sistemul finlandez de educatie a reusit sa devina unul de top in lume si constituie un model pentru multe tari insa cum au reusit acestia sa creeze acest sistem care e apreciat pe de o parte si de elevi si de profesori?
Au fost intreprinse eforturi pentru a face atractiva slujba de profesor ,ea devenind foarte apreciata atat de tineri cat si de restul populatiei.Asadar,in Finlanda profesorul are alt statut.El este stimat si se pune foarte mult accentul pe pregatirea lui care este intensiva.Ei au parte de diferite traininguri si primesc constant feedback.Asadar,in sistemul educational ajung doar cei foarte bine pregatiti
Totodata ei incearca sa preintampine problemele pe care elevii le pot avea ,fata de celelalte sisteme in care se asteapta pana cand problemele devin evidente si in care exista doar metode de rezolvare a acestora.Numarului de ore usor scazut pe care un profesor il are ii ofera posibilitatea de a-si concentra atentia si asupra elevilor care au nevoie de mai mult suport.Faptul ca elevii pot beneficia de ajutor suplimentar a detasat sistemul educational finlandez de celelete caci acest lucru garanteaza faptul ca niciun copil nu va fi lasat in urma.Asada,calitatea pare a fi cuvantul care descrie cel mai bine acest sistem

Mădălina Docuță

Reflecții de grup

• Citind si auzind atatea despre sistemul educatioal finlandez, mi-am dorit in secret ca atunci cand voi avea in copil sa-l cresc acolo. In Findalnda chiar daca inveti peste Cercul Polar ori in capitala este acelasi nivel. Nu se incurajeaza elitismul, insa se mizeaza pe pro activism si multa gandire critica. Profesorii ar trebui vazuti ca un model,o figura demna de luat in seama si care sa inspire respect, iar pentru asta profesionalismul si dorita continua de dezvoltare sunt esentiale
  
  In acel sistem educational se pune accentul si pe pregatirea profesorului, la fel cum se pune accentul si pe pregatirea elevului. Consider ca acesta este primul pas catre un sistem educational apropiat de cel finlandez. Profesorul trebuie pregatit nu doar in ceea ce priveste cunostintele sale legate de materia pe care o preda, ci si din punct de vedere psihologic.
  
  La noi, intalnim multi profesori care au un bagaj mare de cunostinte, dar care nu stie sa stabileasca relatia dintre el si elev. Astfel, informatiile nu ajung asa cum ar trebui la elev. Cred ca aici este problema. Faptul ca multi dintre profesori nu considera ca au nevoiie de pregatire continua este in detrimentul elevului. Consider,asadar, ca schimbarea trebuie sa vina de la profesor, intrucat el este cel care trebuie sa impuna respect elevului.Cred ca diferenta dintre acest sistem si propriul nostru sistem este respectul reciproc. In timp ce elevilor nostrii le este inca greu sa ii respecte peprofesori, in alte tari precum Finlanda, profesorul ofera el insusi respect elevului. Cred ca acest respect se refera in yorimul rand la pregatirea profesorului
  
  Este de apreciat faptul ca , sistemul de invataman finlandez pune accent pe calitate, pe capacitatea profesorului. In orice sistem de invataman este important ca profesorul sa fie foarte bine pregatit, pentru a-i forma pe ceilalti cat mai bine, in caz contrar se produce un "lant al slabicunilor" ce conduce la dezastru.
  
  Ar fi minunat daca si la noi ar putea ajungea meseria de profesor la fel de apreciata ca cea de doctor sau avocat, insa e mult pana departe. Feed-back-ul constant pe care il primesc noii profesori si sustinerea permanenta este exact ce ar avea nevoie un incepator in orice domeniu. Acest lucru fiind un avantaj pentru elevi deoarece au parte intotdeauna de un profesor bine pregatit care stie sa previna si sa rezolve toate problemele elevului.
  

  
  

Învățarea cu precizie - tehnica feedback·ului profesor-student

Filmulețul prezintă o activitate dintre profesor și elev ce are loc in fiecare săptămană. Profesorul se întalnește pe rând cu fiecare elev și îl evalueaza într-un mod foarte constructiv. Elevul notează în jurnal atât realizarile lui dobandite la școala, cat și dificultatile pe care le intampină, iar profesorul noteaza , deasemenea, aspectele pe care cel mic trebuie sa le îmbunatățească. Astfel, în fiecare saptamana cei doi pot vedea foarte ușor ce progrese au fost facute. Aceasta metoda mi se pare foarte buna, deoarece profesorul isi concentreaza atentia doar asupra unui elev, îi spune acestuia unde mai are de lucru si il ajuta sa progreseze adresandu-i intrebari constructive. La sfârsitul fiecarei conferinte, elevul își stabilește un nou scop pe care il va atinge in saptaman ce va urma.Se stabileste, in acest fel o relatie foarte apropiata intre elev si profesor, relatie ce favorizeaza cu siguranta atat evolutia copilului pe plan educational, , cat si stima de sine a elevului care creste odata cu cresterea incrderii in sine.. Este adevarat că sistemul educational din tara noastra nu permite aceste activitati , însa cred ca daca ele ar exista, s-a semnala cu siguranta o creștere a performanței elevilor.

Stoian Ioana

Reflecții de grup:

Introducerea unei astfel de activităti în școala românească ar aduce numai beneficii caci in acest mod numerosi elevi si-ar putea valorifica imensul potential .Feedbackul constant si incurajarile primte nu fac decat sa ii stimuleze creativitatea si sa il motiveze si mai mult pe elev sa munceasca.


Progresul elevului prin aceasta metoda este atent monitorizat iar pe tot parcursul lecției acesta se bucură de întreaga atenție a profesorului. Aceasta relație de exclusivitate fie că durează și o oră este vitală pentru dezvoltarea profesională a copiilor. Ei au nevoie de feedback și trebuie să învete cum să primească, să accepte,să integreze un feedback. Un alt lucru foarte important în aceste inițiative e că acest lucru duce la inchegarea unei relatii profesor-elev foarte apropiate si care se bazeaza pe respect reciproc.Intr-un astfel de mediu elevul se simte sigur pe sine si îi este foarte ușor să își exprime liber opinia



Fiecare elev este diferit, iar intalnirea profesorului cu fiecare in particular conduce la o relatie stransa intre profesor-elev, profesorul intelege mai bine stilul de invatare al elevului si astfel isi adapteaza modul de predare, venind in intampinarea si ajutorul elevului.Cred ca este esential sa existe un jurnal in care sa fie notate progresele pe care elevul le face, astfel este mai ușor și pentru profesor sa remarce lacunele, sa isi dea seama unde trebuie lucrat mai mult.

Ce mi-a atras atentia este faptul ca profesoara o incurajeaza si ii apreciaza munca permanent, ceea ce duce la cresterea increderii elevului si va fi mult mai dornic sa învețe si să se perfectioneze pentru a primi acest feedback pozitiv.


Consider această metodă una foarte benefică dezvoltării studentului iar constanta verificare și monitorizare a evolutiei sale duce la o dezvoltare profesională foarte clară și a profesorilor. Este nevoie de mai mult feedback în acest tip de relații, aceasta metoda ar dezvolta si ar apropia elevii de profesori. Dacă s-ar implementa o astfel de cultură educațională consider că s-ar observa o creștere notabilă a performanțelor școlare.

Educaţia şi diversitatea

Fiecare dintre noi este diferit. Si totuși există clişeul acesta pentru un ”elev bun” care mi s-a parut intotdeauna ca este mult prea supraevaluat. Elevul acesta trebuie sa îndeplinească două criterii esentiale: trebuie mai ales să știe matematică si română, iar dacă acestea doua sunt îndeplinite, uneori notele lui la celelalte materii vor creşte, doar asa,pentru că este ”un copil bun”. Eu am incetat sa mai fiu un copil bun. Cam din clasa a VIII-a cand am descoperit voluntariatul am devenit selectiva si autodidacta, Si de atunci, am fost singura care credea ca are ce invatat din aceste activitati ale mele,in timp ce profesorii mei, o buna parte din e,i credeau ca ce faceam eu era pierdere de timp. Acum, simt ca inteligenta mea emotionala este mult mai dezvoltata decat daca as fi ramas doar cu notele mele de la scoala si chiar ma simt o persoana implinita.
După părerea mea, pentru a încuraja un demers în vedea dezvoltarii la nivel naţional a competentelor, intelectuale sau nu, ar trebui implementat ce încurajează diversitatea. Adesea exista discriminări din partea cadrelor didactice, poate subiective, între multiplele discipline pe care un copil trebuie să le învețe. Deși consider că dezvoltării noastre sunt necesare cunoștințe din diverse domenii,uneori poate solutia e alta: uneori poate cunoștințele la un nivel mediu alături de unele aprofundate și interdisciplinare la materiile de interes pentru copii,pot fi mai avantajoase decât unele superficiale din fiecare domeniu..
Conform procesului Bologna, în mediile universitare, creditele sunt transferabile, şi în alte ţări chiar se ţine cont de ce alte activităţi se fac, pe lângă ce facem în facultate.
Paticipând la cursuri opţionale, făcând voluntariat şi benefiiind de o bursă Erasmus ale cărei singure cerinţe pentru a mă considera promovată este cumularea a 40 de credite aş vedea ca soluţie pentru un sistem  educaţional mai interactiv toate aceste trei optiuni implementate într-un viitor mai dezvoltat, măcar al Universităţilor dacă nu şi din partea şcolilor (deşi, mai degrabă de aici ar trebui să se înceapă!).
Dacă aş fi profesor sau învăţător, aş încuraja şi găsi o cale de a promova şi premia activităţile extraşcolare. Sper să am ocazia cândva să pun în practică mai multe idei ce-mi vin adesea în minte şi pe care le-aş folosi pentru un mediu prolific dorinţei de continuă evoluţie, încurajarea îniţiativelor,teamworkingului şi toleranţei, modalitaţilor de motivare în rândul elevilor mei!

Cu multă încredere în viitor,

Coman Laura

Reflecţii de grup:

În prima parte a filmuleţului Robinson vorbeşte despre faptul că copiilor nu le este frica să greşeasca, acest lucru făcând parte din creeativitatea pe care o au la acea vârstă şi arătând totodata şi inocenţa acestora. însă sistemul de voluri pe care le acumulează de-a lungul vieţii şi procesul de adaptare la mediu social au făcut că să se dezvolte un sistem educaţional care blamează într-un fel, creeativitatea şi persoanele care ies din tipar. Prin urmare ar trebui învăţaţi mai întâi oamenii faptul că să fii diferit este bine , pentru ca abia apoi să poata fii schimbat sistemul educaţional în unul care promovează creativitatea.

• 
  
• 
  

  Elevul trebuie să vină la scoala de plăcere.Însă cei mai multi profesori consideră că şcoala este un instrument de impunere a autoritătii,un sistem rigid în care alegerile elevului sunt inexistente.

  Instituţia asigură elevilor o pregătire teoretica fundamentala centrată pe rigorile programei şi având obligativitatea parcugerii acesteia.Oamenii sunt diferiţi,din fericire;au aptitudini diferite unii fiind înclinaţi spre operaţiile logice,raţionale,altii spre cele artistice şi sportive.Şcoala nu încurajează dezvoltarea acestora până la nivelul fructificării deoarece neagă elevilor dreptul de a selecta activităţile spre care sunt înclinaţi.
• 
  
• 
  

  Faptul că sistemul public de educaţie stimulează într-o mică măsura creativitatea dezavantajează un număr tot mai mare de elevi.Acestora nu le sunt dezvoltate capacităţile speciale şi astfel puţini ajung să profeseze în domenii în care creativitatea este preţuită ci,mai degrabă sunt obligaţi să se conformeze şi să urmeze acelaşi drum ca toţi ceilalţi.Acest lucru constituie o mare nedreptate care în viitor nu ar mai trebui acceptata deoarece diversitatea capacităţilor şi înclinaţiilor umane impune acest lucru.
• 
  
• 
  

  
  

  Şcoala nu resuseşte să dezvolte creativitatea elevului datorită faptului că, de multe ori, cadrele didactice încearcă să "modeleze" mintea copiilor pentru ca ei sa privească lucrurile aşa cum sunt privite de către profesor. O problemă sunt şi metodele de evaluare ale elevilor care constau în mare măsura în reproducerea lecţiei oral sau în scris. Are loc, astfel, o blocare a spiritului creator, original al copilului. Tocmai acesta este motivul pentru care majoritatea elevilor considerî şcoala plictisitoare, neatractivă.Performanţele lor pot creşte dacă profesorii vor învăţa să le stimuleze creativitatea şi îi vor indruma şi susţine în alegerea lor, le vor cultiva talentele şi îi vor încuraja să se exprime în modul lor original.
• 
  
• 
  

  Din păcate, sistemul nostru de învătământ nu evaluează creativitatea elevului şi cu atât mai puţin nu îşi propune să o dezvolte. Acumularea de cunoştinţe urmeaza un tipar bine stabilit, fără să fie utilizate instrumente, metode ce ies din anonimat, ce captează atenţia elevului şi, ulterior, ce pot antrena creativitatea acestuia.Elevul competent este elevul ce stăpâneşte foarte bine cele două materii de baza, limba română şi matematica, fără să i se ia in calcul şi talentul la desen, educaţie fizică, muzică. Eventual aceste materii sunt opţionale, nu se insistă asupra lor, astfel riscând ca un talent să rămână în anonimat.

Întroducere în Școala Studio

Unii copii învaţă ascultând; alţii învaţă făcând. Geoff Mulgan face o scurtă introducere a Şcolii Studio, un nou tip de şcolă în UK unde grupuri mici de copii învaţă lucrând la proiecte care sunt, aşa cum spune Mulgan, "pe bune."

Învăţarea non-formală  practic  are  4 principii de bază:

A învăța să fi - autocunoașterea și de locul tău în lume, precum și capacitatea de a atinge potențialul.

A învăța să fim împreună - acceptarea și lucrul cu ceilalți.

Învățarea prin practică – dobândirea practică a competențe și abilități.

A învăța să înveți - obținerea competențelor, analiza experienței, dobândirea de cunoștințe, găsirea și utilizarea de informațiilor practice.

Participanții învață prin experiența personală și emoție - atât experiența de învățare în sine este la fel de important ca rezultatul.

Aceasta pregateste tineretul în vederea îndeplinirii oportunitățile lor, creșterea competitivității lor, precum și obținerea de locuri de muncă pe care vor să le aibă.

Reflecții de grup:

• ·         Eu cred ca proiectul prezentat vizeaza o problema foarte actuala cu care si noi ne confruntam, faptul ca scolile nu pregatesc tinerii pentru eventualele joburi si activitati. Multi dintre tineri invata in scoli fara a sti de ce, fara a realiza importanța lucrurilor pe care le învață, si acest lucru produce o scadere a motivatiei si o implicare mai redusa in actul invatarii. A invatat lucrand, facand ceva practic este o idee esentiala ce poate conduce la obtinerea de noi performante. Implicandu-se in diferite activitati,tinerii realizaza importanta actului invatarii, vazand cu ochii lor la ce ajuta respectivele informatii acumulate. Astfel, devin mai implicati, mai entuziasmati de activitatea scolara, si cel mai important lucru, devin pregatiti cu adevarat pentru ceea ce vor urma sa faca in viata.
• ·         Consider că într-adevar munca prin învățare și învățarea prin munca se pot împleti într-un mod foarte folositor. Cea mai importanta activitate pe care am avut-o pana in prezent, a fost și este voluntariatul în cadrul Asociatiei Studențești din cadrul Facultății noastre. Aici, cu micile noastre proiecte, ma comport de parca am fi într-o firma mai mare,astfel că mi-am dezvoltat simțul responsabilității, și am înteles rolul acestuia: avem sedinte bine stabilite, mi-am propus să avansez intr-un post din conducere greu de luat și, în mare, chiar simt că ne pregatește pentru viața reală. Se aseamănă foarte mult și ca număr, si ca activitati și chiar si prin sistemul de mentorat pe care il avem noi, cei din anul I si m-a facut sa-mi dau seama cu adevarat care sunt calitatile mele, m- a ajutat sa le imbunatatesc, si,desigur,mi-am descoperit si partile la care mai am de lucrat. Acest ONGs se aseamănă izbitor de tare cu Școala Studiu, și,deși sunt multumită de facultatea pe care mi·am ales·o, mi-am seama că nu aș fi învățat nici în 3 ani din timpul facultății cât am învățat în acest prim an prin voluntariat.

• ·         Metodele traditionale de invatare s-au nascut in era industriala, cind fluxul informational era mic, incomparabil cu cel de acum, astfel ca ele sunt astazi depasite.Trebuie gasite solutii si cai noi de a optimiza invatarea.Unii copii învaţă ascultând,alţii învaţă făcând.De aceea trebuiesc adaptate modalitatile de invatare,de asimilare a cunostintelor de care ai nevoie.
• ·         Pentru ca o societate sa progreseze are nevoie de oameni competenti , bine instruiti insa sistemele educationale nu vin de fiecare data in sprijinul societatii.Cu toate acestea preocuparea pentru a aduce o schimbare exista .Ideea de “Studio School” ar putea sprijini sistemele educationale curente care nu pun suficient de mult pret pe dezvoltarea unor abilitati practice ce vor fi de folos elevilor in viitoarea profesie.In acelasi timp,acest tip de scoala,care este mult mai atractiva pentru unii elevi,ii ajuta sa invete mai usor si dezvoltand acele abilitati ei vor fi mult mai usor de integrat in campul muncii,lucru benefic atat pentru ei cat si pentru angajatori.
• ·         "Studio School" sprijina ideea de invatare practica si in acelasi timp urmareste eliminare memorarii mecanice. Este un concept ce pregatese mult mai bine cursantii pentru piata muncii, oferindu-I acesteia personal competent pe care se poate baza in dezvoltarea sa. Pe langa faptul ca prin acesta metoda cunostiintele sunt mai bine retinute si creativitatea cursantuli se dezvolta facandu-l pe acesta capabil de creatie, idei noi si inventive in cadrul companiei.

Bică Adriana

Autismul - Ultima Frontiera

"Autism is part of who I am."

                     Temple Grandin

Autismul este o boala caracterizata de scaderea capacitatii de a interactiona pe plan social si de a comunica, de comportament stereotip si repetitiv.

Nu există medicamente care să vindece autismul. Singura metodă care s-a dovedit eficientă este terapia educaţional-comportamentală de la vârste fragede, care-i ajută pe copiii autişti să capete abilităţile ce le lipsesc - cele de comunicare şi relaţionare cu cei din jur. Această educare trebuie continuată însă pe tot parcursul vieţii pentru că, în lipsa ei, autiştii se închid tot mai mult în lumea din mintea lor, pot deveni violenţi cu cei din jur şi cu propria persoană, handicapul li se accentuează şi ajung adulţi dependenţi de părinţi.

Intelegerea autismului este o poveste in derulare ce poate fi inteleasa prin intermediul lui Temple Gradin, autista cu o gandire iconica extraordinara si mult spirit inovator care a depasit bariele impuse tulburarii comportamentale si a reusit să răzbată dincolo de obstacole, transformandu-se într-o avocată a autismului, fiind ea însăşi o pledoarie pentru cunoaştere şi integrare.

Temple Gradin ne dezvaluie lumea ei,aparent disjuncta, ne denunţă limitele şi ne provoacă să le forţăm ca pe o uşă înţepenită, dincolo de care se deschide un nou nivel de înţelegere.

Reflecții de grup:

•Tulburările precum autismul în școlile generale cel puțin, sunt mai frecvente decât ne•am aștepta. Fiind la o facultate de psihologie e important să acordăm importanța meritată autismului căci vor exista cu siguranță situatii în care vom avea copii cu autism.
Aproape în fiecare clasă există copii ce pot suferi de diverse tulburări comportamentale fie ea ADHD, sau autism. Autistii au o memorie extraordinara si am vazut un filmulet in care un savant autist a desenat Roma cu niste detalii impresionante.
A existat și povestea unui copil de o hiperactivitate exacerbată care a fost dus la doctor și parintilor le-a fost recomandat sa il ducă sa faca un sport. A ajuns campion la balet.
Morala: este foarte important să nu punem etichetari doar de dragul de a o face, să stim ce fel de tulburare au astfel de persoane,să întelegem câte pot face terapiile în cazul lor, și mai ales să înțelegem că pot avea capacitati extraordinare daca am lăsa la o parte prejudecățile pe care si le pot dezvolta în mod prolific dezvoltării lor.

• Mi se pare esential mesajul pe care T. Grandin il transmite cu privire la modul in care acesti copii autisti trebuiesc educati si ajutati sa evolueze si sa se integreze social pe cat posibil. Ea spune ca este important sa folosim caracteristicile bolii precum faptul ca cei mici se concentreaza asupra unui singur obiect, activitate. Profesorul trebuie sa se foloseasca de acest lucru pentru a-l educa. Exemplul oferit de ea este foarte sugestiv: daca cel mic se concentreaza asupra masinutelor de curse, invatatorul trebuie sa formuleze probleme de matematica utilizand masinutele de curse, pentru ca ele constituie universul copilului, ceea ce el cunoaste.

Pentru ca acesti copii sa evolueze este nevoie de personal specializat, care sa inteleaga ce implica aceasta boala si cum se poate lucra cu un copil ce sufera de autism.

•   Este uimitor cum a reusit sa treaca peste toate problemele si chair daca si-a dat seama ca e diferita fata de restul lumii , asta nu a descurajat-o ,ci a motivat-o si mai mult , chiar sa-i ajute pe cei cu aceleasi probleme ca ea.

•   Autism este un nume generic pentru o serie de tulburări comportamentale fundamentale.
Cauzele autismului nu sunt încă înțelese complet, dar se crede că tulburările se datorează unor defecțiuni genetice, ale unor interacțiuni între gene sau mutații rare cu efecte majore.
Cu toate acestea Temple Gradin dovedeste ca autismul nu constituie o bariera in dezvoltarea si afirmarea perosanelor suferinde si implicit ca etichetarea lor nu-si are rost..
2 Aprilie este Ziua Internationala de Constientizare a Autismului, este ziua lor, ziua in care noi (acele persoane cu care lor le este greu sa relationeze) trebuie sa ne gandim mai mult la ei, sa renuntam la prejudecati,sa luam atitudine si sa ne alaturam unor oameni cu suflet mare si frumos din tara noastra ce au pus la punct o oraganizatie non-guvernamentala, numita Pentru Voi.
Pentru Ei, Pentru Voi, Pentru Noi, mereu vor exista resurse pentru a schimba o natura anormala, deja modificata.

                                                                                                                Alina Anghelescu