Educaţia şi diversitatea

Fiecare dintre noi este diferit. Si totuși există clişeul acesta pentru un ”elev bun” care mi s-a parut intotdeauna ca este mult prea supraevaluat. Elevul acesta trebuie sa îndeplinească două criterii esentiale: trebuie mai ales să știe matematică si română, iar dacă acestea doua sunt îndeplinite, uneori notele lui la celelalte materii vor creşte, doar asa,pentru că este ”un copil bun”. Eu am incetat sa mai fiu un copil bun. Cam din clasa a VIII-a cand am descoperit voluntariatul am devenit selectiva si autodidacta, Si de atunci, am fost singura care credea ca are ce invatat din aceste activitati ale mele,in timp ce profesorii mei, o buna parte din e,i credeau ca ce faceam eu era pierdere de timp. Acum, simt ca inteligenta mea emotionala este mult mai dezvoltata decat daca as fi ramas doar cu notele mele de la scoala si chiar ma simt o persoana implinita.
După părerea mea, pentru a încuraja un demers în vedea dezvoltarii la nivel naţional a competentelor, intelectuale sau nu, ar trebui implementat ce încurajează diversitatea. Adesea exista discriminări din partea cadrelor didactice, poate subiective, între multiplele discipline pe care un copil trebuie să le învețe. Deși consider că dezvoltării noastre sunt necesare cunoștințe din diverse domenii,uneori poate solutia e alta: uneori poate cunoștințele la un nivel mediu alături de unele aprofundate și interdisciplinare la materiile de interes pentru copii,pot fi mai avantajoase decât unele superficiale din fiecare domeniu..
Conform procesului Bologna, în mediile universitare, creditele sunt transferabile, şi în alte ţări chiar se ţine cont de ce alte activităţi se fac, pe lângă ce facem în facultate.
Paticipând la cursuri opţionale, făcând voluntariat şi benefiiind de o bursă Erasmus ale cărei singure cerinţe pentru a mă considera promovată este cumularea a 40 de credite aş vedea ca soluţie pentru un sistem  educaţional mai interactiv toate aceste trei optiuni implementate într-un viitor mai dezvoltat, măcar al Universităţilor dacă nu şi din partea şcolilor (deşi, mai degrabă de aici ar trebui să se înceapă!).
Dacă aş fi profesor sau învăţător, aş încuraja şi găsi o cale de a promova şi premia activităţile extraşcolare. Sper să am ocazia cândva să pun în practică mai multe idei ce-mi vin adesea în minte şi pe care le-aş folosi pentru un mediu prolific dorinţei de continuă evoluţie, încurajarea îniţiativelor,teamworkingului şi toleranţei, modalitaţilor de motivare în rândul elevilor mei!

Cu multă încredere în viitor,

Coman Laura

Reflecţii de grup:

În prima parte a filmuleţului Robinson vorbeşte despre faptul că copiilor nu le este frica să greşeasca, acest lucru făcând parte din creeativitatea pe care o au la acea vârstă şi arătând totodata şi inocenţa acestora. însă sistemul de voluri pe care le acumulează de-a lungul vieţii şi procesul de adaptare la mediu social au făcut că să se dezvolte un sistem educaţional care blamează într-un fel, creeativitatea şi persoanele care ies din tipar. Prin urmare ar trebui învăţaţi mai întâi oamenii faptul că să fii diferit este bine , pentru ca abia apoi să poata fii schimbat sistemul educaţional în unul care promovează creativitatea.

• 
  
• 
  

  Elevul trebuie să vină la scoala de plăcere.Însă cei mai multi profesori consideră că şcoala este un instrument de impunere a autoritătii,un sistem rigid în care alegerile elevului sunt inexistente.

  Instituţia asigură elevilor o pregătire teoretica fundamentala centrată pe rigorile programei şi având obligativitatea parcugerii acesteia.Oamenii sunt diferiţi,din fericire;au aptitudini diferite unii fiind înclinaţi spre operaţiile logice,raţionale,altii spre cele artistice şi sportive.Şcoala nu încurajează dezvoltarea acestora până la nivelul fructificării deoarece neagă elevilor dreptul de a selecta activităţile spre care sunt înclinaţi.
• 
  
• 
  

  Faptul că sistemul public de educaţie stimulează într-o mică măsura creativitatea dezavantajează un număr tot mai mare de elevi.Acestora nu le sunt dezvoltate capacităţile speciale şi astfel puţini ajung să profeseze în domenii în care creativitatea este preţuită ci,mai degrabă sunt obligaţi să se conformeze şi să urmeze acelaşi drum ca toţi ceilalţi.Acest lucru constituie o mare nedreptate care în viitor nu ar mai trebui acceptata deoarece diversitatea capacităţilor şi înclinaţiilor umane impune acest lucru.
• 
  
• 
  

  
  

  Şcoala nu resuseşte să dezvolte creativitatea elevului datorită faptului că, de multe ori, cadrele didactice încearcă să "modeleze" mintea copiilor pentru ca ei sa privească lucrurile aşa cum sunt privite de către profesor. O problemă sunt şi metodele de evaluare ale elevilor care constau în mare măsura în reproducerea lecţiei oral sau în scris. Are loc, astfel, o blocare a spiritului creator, original al copilului. Tocmai acesta este motivul pentru care majoritatea elevilor considerî şcoala plictisitoare, neatractivă.Performanţele lor pot creşte dacă profesorii vor învăţa să le stimuleze creativitatea şi îi vor indruma şi susţine în alegerea lor, le vor cultiva talentele şi îi vor încuraja să se exprime în modul lor original.
• 
  
• 
  

  Din păcate, sistemul nostru de învătământ nu evaluează creativitatea elevului şi cu atât mai puţin nu îşi propune să o dezvolte. Acumularea de cunoştinţe urmeaza un tipar bine stabilit, fără să fie utilizate instrumente, metode ce ies din anonimat, ce captează atenţia elevului şi, ulterior, ce pot antrena creativitatea acestuia.Elevul competent este elevul ce stăpâneşte foarte bine cele două materii de baza, limba română şi matematica, fără să i se ia in calcul şi talentul la desen, educaţie fizică, muzică. Eventual aceste materii sunt opţionale, nu se insistă asupra lor, astfel riscând ca un talent să rămână în anonimat.